Gramatica de Romanova

Bono di’a, i benvenido al Projeto Romanova! Si tu pode leser esto tecsto, donse la lingua nova ce nus clama Romanova sta funsionando multo bien! Nus ave produsido esta lingua con la speransa ce todos los parladores de las linguas roma’nicas modernas podera’ comunicar eficasemente entre se. La lingua nova consiste de tres mil vocablos, mas o menos, i elo fu formado de vocablos prendidos di todas las cuatro linguas roma’nicas maiores: el espaniese, el fransiese, el italiese, i el portugalese.

Bună ziua şi bine aţi venit la proiectul „Romanova”! Dacă puteţi citi textul de mai sus, atunci înseamnă că noua limba pe care o numim „Romanova” funcţionează foarte bine. Am creat această limbă cu speranţa că toţi vorbitorii limbii romanice moderne vor fi capabili să comunice între ei eficace. Noul limbaj este format cu aproximativ trei mii de cuvinte luate din patru limbi romanice principale: spaniola, franceza, italiana, şi portugheza.

Dicţionarul Romanova-Român, Englez-Romanova.


GHID DE PRONUNŢARII de ROMANOVA

apronunţată ca a în marefpronunţată ca f în fatămpronunţată ca m în masăspronunţată ca s în sală
bpronunţată ca b în banigpronunţată ca g în gară (întotdeauna)npronunţată ca n în noitpronunţată ca t în tare
cpronunţată ca c în cană (întotdeauna)ipronunţată ca i în maşiopronunţată ca o în noupronunţată ca u în su
dpronunţată ca d în datăjpronunţată ca ş în şapteppronunţată ca p în pastăvpronunţată ca v în vacă
epronunţată ca e în telpronunţată ca l în lunărpronunţată ca r în garăNumai 19 litere!

Despre pronunţare: Duplul rr se pronunţă ca un tril. Fiindcă j este ca ş în şapte, combinaţia tj se pronunţă ca c în „cer”, şi combinaţia nj se pronunţă ca nc în „arunce”. Accentuarea este asemănătoare cu accentuarea spaniolă; un apostrof după vocală arată că ea este accentuată. Despre cuvintele care n-au nici un apostrof (majoritatea mare), un cuvânt terminat în vocală sau litera s se accentua pe penultima silabă; un cuvânt terminat într-o consoană care nu este s se accentua în ultima silabă. Literele i şi u sunt semivocale (pronunţate ca i scurt în iunie şi stai, şi u scurt în luăm şi stau) dacă ele sunt urmate de vreo vocală, sau dacă ele sunt precedate de ae, sau o, aşa că i şi u nu se consideră silabe separate în acest caz, dacă nu sunt urmate de apostrof, care ar arăta că sunt vocale pline şi accentuate. Dvs. puteţi scrie substantivele proprie şi cuvintele din alte limbi în ortografierea natală, sau facultativ, dvs. puteţi folosi ortografia Romanovei. Facultativ, dvs. puteţi pune un accent ascuţit deasupra unei vocale în loc de apostrof după ea. Majusculele sunt facultative în Romanova. Facultativ, dvs. puteţi folosi o diagonală (/) în loc de punct la terminaţia frazei. Dvs. puteţi pronunţa litera s ca z în „izvorî” dacă ea este urmată de consoană sonoră. Facultativ, dvs. puteţi pronunţa amândouă r şi rr ca r sau trilul. Facultativ, dvs. puteţi pronunţa b şi v ca persoane îi pronunţă spanioleşte.Numele Literelor:

Când se pronunţă literă cu literă, poate zice „v de victoria”,
etc., pentru claritate.

Literele:  a   b   c   d   e   f   g  (h)  i   j  (k)  l   m
Numele: a be ce de e fe ge (aj) i je (ca) le me

Literele: n o p (q) r s t u v (w) (x) (y) (z)
Numele: ne o pe (cu) re se te u ve (ue) (ecse) (ie) (sa)

GRAMATICA ROMANOVEI ÎN REZUMATNici un gen gramatical. Cu toate că nişte cuvinte au forme alternative care sunt ca cuvinte cu un gen gramatical în limbile romanice, acestea sunt facultative, şi sunt permise ca să vorbitorii limbii romanice poată folosi forme obişnuite.Nici o declinare substantivelor şi adjectivelor.Nici o conjugare personală verbelor. Verbul nu se schimă în funcţie persoanei sau numărului. Numai se schimbă în funcţie timpului (prezentul, preteritul, perfectul, etc.).Articolele:Articolul hotărât singular este el (alternativ, dvs. puteţi folosi la, fără o diferenţă sensului). Articolul hotărât plural este los (alternativ, dvs. puteţi folosi las fără o diferenţă sensului). Unicele contractie scrise sunt del şi al, care sunt contractie facultative în loc de de el şi a el. în pronunţare, însă nu în scriere, articolele el şi la pot pierde vocalele lor când ele sunt urmate de cuvânt care începe în vocală. De exemplu, dvs. puteţi pronunţa la isla ca lisla, şi dvs. puteţi pronunţa el ome ca lome. Articolul nehotărât singular este un (alternativ, dvs. puteţi folosi una fără o diferenţă sensului).Substantivele:Pentru a face plural un substantiv sau un adjectiv, dacă se termină în vocală, adăugaţi –s. Dacă se termină în consoană sau în semivocală, adăugaţi –es. Exemple: el soldado valente, los soldados valentes; una madre bona, madres bonas; el rei, los reies; multas personas intelijentes fase el error de creder ce eles es stu’pidas, i eles gania confidensa en lora intelijensa solamente depo’is multa esperiensa en la vida; un punto interesante; ocurrensas improbables; la asersion es incredible; los puntos es interesantes.Adjectivele:Adjectivul se face plural în acord cu substantiv. Facultativ, şi fără o diferenţă sensului, adjectivele (şi adjectivele care se foloseşte ca substantive) care se termină în –o (şi pluralul –os) pot schimba –o în –a (şi pluralul –as). Aceasta este facultativă, şi nu sugeră nici o schimbare genului gramatical. (Aceasta este permisă ca să vorbitorii limbii romanice poată folosi forme obişnuite.) Adjectivele vin după substantivele. Articolele (-ulo), numerele (patrutreiamulţi), posesivele (meunoastră), şi demonstrativele (acestacelea) vin înainte de substantivele.Adverbele:Dvs. derivaţi cele mai multe adverbe cu adjective când adaugă –mente la terminaţia adjectivului. Dacă adjectivul se termină în –o, dvs. trebuie schimba aceasta în –a. Nişte adverbe comune au o formă unică, care nu vine dintr-un adjectiv. Exemple: ra’pidorapidamentesuavesuavementenasionalnasionalmentebono („bun”), bien („bine”).Adjectivele şi adverbele comparative:Adjectivele şi adverbele comparative sunt exprimate cu mas („mai”). Adjectivele şi adverbele superlative sunt exprimate cu el mas („cel mai”) sau cu sufixul –i’sim-. Mai puţin este exprimat cu menos, şi cel mai puţin cu el menos. Exemple: interesante, mas interesante, el mas interesante, interesanti’sime; madres bonas, madres mas bonas, las madres mas bonas, las madres boni’simas; frecuentemente, menos frecuentemente, el menos frecuentemente. Cualce lingua es tanto interesante como todas las otras linguas. Todas las linguas es igualmente interesantes. Nustra grama’tica es mas breve ce nustro dicsionario. Entre suos amigos, eli es el mas interesante. Eles es tuos amigos boni’simos. Marte es un planeta bastante grande, ma la terra es mas grande. La terra es tamben mas grande ce Mercurio. El planeta Urano es multo mas grande ce Marte ma menos grande ce Ju’piter. El planeta Venus es cuasi tanto grande como la terra.Pronumele:Pronumele Personale:Pronumele personale au două forme diferite, în afară de nus („noi” sau „ne”) şi vos („voi” sau „vă”). Se foloseşte forma întâi pentru nominativ, şi forma doua pentru nenominativ, e.g. complemente. Un pronume nominativ vine înainte de verbul, dar el pot veni după verbul în întrebările directe. Pronumele complementului întotdeauna pot veni după verbul. Un pronume complementului direct şi poate veni direct înainte de verbul, dacă verbul nu este un infinitiv, un participiu, sau un imperativ. Facultativ, pe poate veni înainte de substantiv complementului direct sau un pronume complementului direct dacă poate fi greu a face deosebire între subiectul şi complementul direct. Prepoziţia a vine înainte de pronumele complementului indirect şi substantivele complementului indirect. Când se zice ceva sau scrie ceva unei persoani, persoana este complementul indirect, e.g. Eli interrogo’ a me si io fuma; io disio’ a li ce no. (El m-întrebă dacă eu fum; eu îi zicei că eu nu fum.) Se foloseşte un pronume reflexiv cu verb tranzitiv când subiectul şi este complementul, e.g. se îmbrăca.Tabel Pronumelui PersonalPersoanăSubiectNesubiectReflexivSingularîntâiaiomedouatutetreia, masculinăelilisetreia, femininăelalatreia, neutrăeloloPluralîntâianusdouavostreiaeleslesseFiindcă litera i în io este scurtă (o semivocală), io are numai una silabă şi se pronunţă ca io în iobag. Se poate folosi vos în singularul pentru a fi repectuos. Se poate folosi pronumele neutru pentru orice lucru, persoană, sau animal, indiferent de genul lui. Cu verbele impersonale, nu se foloseşte nici un pronume: Sta pluvendo (Plouă); Ave un problema (Este o problemă.). Cu imperativele persoanei doua, nu se foloseşte nici un pronume: Corre! (Alergă!) Aiuda me! (Ajută-mă!). Dacă un imperativ nu este pentru persoana doua, verbul deve este urmat de infinitiv: Nus deve parter! (Să plecăm!); Eles deve manjar pastel! (Să ei mănânce chec!); Deve aver luse! (Să fie lumină!)Cuvintele uno sau una persona sunt folosite pentru o persoană nedeterminată (ca se): Uno parla el fransiese en Fransia, i.e., El fransiese es parlado en Fransia. (Se vorbeşte limba franceză (franţuzeşte) în Franţa, i.e., Limba franceză este vorbită în Franţa.)Pronumele interogative:Cum: como
Cât de (urmat de adjectiv sau un adverb): cuanto
Câţi, câte: cuantos
Cât, câtă: cuanto
Ce: ce, ce cosa(s)
Ce fel de, ce feluri de: ce tipo de, ce tipos de
Când: cuando
Unde: donde
Care: cual, cuales
Cine: cien, cienes
Pe cine: (pe) cien, (pe) cienes
Cui: cuo, cuos (Pluralul este pentru multipli posesiuni, nu pentru multipli proprietari. Litera u este accentuată.)
Cui îi: a cien
De ce, pentru ce: por ceExemple: Ce sinifica esto? Io no sabe. De ce vos pensa? De la grama’tica de Romanova.
Cien tiene la clave de esta porta? Alberto lo tiene. A cienes eli ave dado los libros?
Eli les ave dado a Mari’a i a Carla. Cuo libro es esto? („A cui este cartea asta?”)
Pronumele relative:Dvs. puteţi folosi ce cu orice substantiv sau pronume, şi puteţi folosi cien (plural: cienes) cu persoane. Exemple: El infanto ce tiene la clave es en el jardin. El infanto a cien tu ave dado la clave abreva la porta. La infanta ce saludava vos es mia sora (Fata care vă saluta este sora mea). La infanta pe cien vos saludava es mia sora (Fata pe care dvs. salutaţi este sora mea). El libro ce tu ave perdido es aora en la biblioteca (Asta se referă la cartea anumită care tu pierduşi). El libro, ce mia sora leseva fas una semana, es aora en la biblioteca (Asta se referă la o carte care s-a întâmplat să sora mea citea).Pronumele Posesive:Când un pronume posesiv se referă la posesiuni plurale, se foloseşte o formă plurală. Facultativ, se poate schimba terminaţia –o (şi pluralul –os) în –a (şi pluralul –as) fără o diferenţă sensului. Litera i este accentuată în aceste cuvinte: mio, mios, mia, mias. Litera u este accentuată în aceste cuvinte: tuo, tuos, tua, tuas, suo, suos, sua, suas, cuo, cuos, cua, cuas.Tabel Pronumelui PosesivPersoanăAdjectivPronumeSingularîntâiamioel miodouatuoel tuotreiasuoel suoPluralîntâianustroel nustrodouavostroel vostrotreialoroel loroAdjectivele şi Pronumele Demonstrative:Acest, acesta, această, aceasta, etc.: esto (alternativ esta).
Aceşti, aceştia, aceste, acestea: estos (alternativ estas).
Acel, acela, acea, aceea: eso (alternativ esa).
Acei, aceia, acele, acelea: esos (alternativ esas).
Verbele:Verbele n-au nici o declinaţie personală. Infinitivele se termină în –ar şi –er.Formele Simple VerbuluiRădăcinăcant-part-InfinitivcantarparterPrezentcantaparteImperativcantaparteImperfect TrecutcantavapartevaPreteritcanto’partio’Viitorcantara’partera’Condiţionalcantari’aparteri’aParticipiu PrezentcantandopartendoParticipiu TrecutcantadopartidoPrezentul şi imperativul sunt ca infinitiv fără –r.Indicativul şi subjonctivul sunt identice.Imperfectul trecut este format cu infinitiv când se schimbă terminaţia –r în –va.Preteritul este format cu infinitiv când se schimbă terminaţia –ar în –o’ sau terminaţia –er în –io’ (un diftong).Viitorul este format cu infinitiv când se adaugă –a’ la infinitiv. Un timp viitorului alternativ este format când se pune va înainte de infinitiv: Eli va manjar lo. (El îl va mânca.)Condiţionalul este format când se adaugă –i’a la infinitiv: Si io lo teneva, io lo dari’a a te. (Dacă eu l-aş avea, ţi-l aş da.)Participiul prezent este format cu infinitiv când se schimbă terminaţia –r în –ndo.Participiul trecut este format cu infinitiv când se schimbă terminaţia –ar în –ado sau terminaţia –er în –ido.Numai puţine verbe şi derivatele lor sunt neregulate, şi acelea cu un asterisc aici sunt neregulate numai în ceea ce priveşte ortografierea, din cauza apostrofurilor:A fi: ser. Prezentul: es; preteritul: fu; imperfectul trecut: era; imperativul: sea.
A veni: vener. Prezentul şi imperativul: viene.
A curge (şi alte verbe care se termină în –uer sau –uar): fluer. Prezentul şi imperativul: flu’e*.
A merge: andar. Prezentul şi imperativul: va.
A avea, a ţine: tener. Prezentul şi imperativul: tiene.
A auzi: oier. Preteritul: oio’; participiul trecut: oi’do.
A se reuni: reuner se. Prezentul şi imperativul: reu’ne*.
A fotografia (şi alte verbe care se termină în –grafiar): fotografiar. Prezentul şi imperativul: fotografi’a*.
A interzice: proiber. Prezentul şi imperativul: proi’be*.
A trimite: enviar. Prezentul şi imperativul: envi’a*.
A vrea: cerer. Prezentul şi imperativul: ciere.
A atrage (şi alte verbe care se termină în –aer): atraer. Participiul trecut: atrai’do*.
Verbele timpului perfect sunt formate cu verbul aver („a avea”):Timpul Perfect VerbuluiPrezent Perfectio (tu, etc.) ave cantado, partidoTrecut Perfectio (tu, etc.) aveva cantado, partidoViitor Perfectio (tu, etc.) avera’ cantado, partidoCondiţional Perfectio (tu, etc.) averi’a cantado, partido

Nişte exemple verbale în context:
io ave lesido en la Interrede ce una dama europana de sisenta anios ave fasido una filia naser en un ospital en Israel depo’is aver indicado ce ela teneva solamente cuarenta oto anios. El me’dico, stupefasido, diseva ce eli jama’is averi’a dado a la dama una trasplantasion de ovos si eli aveva sabido sua eda’ vera.

En eso tempo, toda la terra parlava la mesma lingua. Cuando la jente emigro’ di la rejon del oriente, eles descubrio’ una sona plana en la rejon de Sinar, i ala’ eles resto’ par resider. Un di’a, algunas personas disio’ a otras: „Nus deve faser blocos de arjila, i cosinar les en el fogo.” Asi’, eles uso’ blocos enve’s de piedras i asfalto natural enve’s de mortiero. Pois eles disio’: „Viene, nus deve costruer una jida’ i una torre ce contactara’ el sielo. De esta manera, nus sera’ famosos i nus no devera’ ser dispersados atrave’s toda la terra”. Ma el senior Dio desendio’ par ver la jida’ i la torre ce la jente costrueva, i eli penso’: „Eles es una sola jente i eles parla una sola lingua; por eso, eles ave comensado esto travaio, i por nada del mundo eles va sesar de faser lo. Seri’a mas bono ce nus desende par confunder lora lingua, par ce eles no comprendera’ entre se.” Asi’ fu ce el senior Dio les disperso’ atrave’s toda la terra, i eles seso’ de costruer la jida’. En esa localida’, el senior Dio confundio’ la lingua de toda la jente de la terra, i di ala’ eli les disperso’ atrave’s todo el mundo. Por eso, la jida’ es clamada „Babel”. 
(Mai multe exemple…)

Verbele pasive sunt formate cu verbul ser („a fi”):

Timpul Pasiv Verbului
Prezent Pasivio (tu, etc.) es creado, prendido
Trecut Pasivio (tu, etc.) fu creado, prendido
Viitor Pasivio (tu, etc.) sera’ creado, prendido
Condiţional Pasivio (tu, etc.) seri’a creado, prendido

Timpul perfect passiv se formează cu aver sido („a avea fost”):

Timpul Perfect Pasiv Verbului
Prezent Perfect Pasivio (tu, etc.) ave sido creado, prendido
Trecut Perfect Pasivio (tu, etc.) aveva sido creado, prendido
Viitor Perfect Pasivio (tu, etc.) avera’ sido creado, prendido
Condiţional Perfect Pasivio (tu, etc.) averi’a sido creado, prendido
Exemple Structurei Verbului
iotuelielanusvoselesestos omesloros amigosesfuave sidoaveva sidosera’va serseri’aavera’ sidova aver sidoaveri’a sidovijilado(s) por la polisi’a.multo admirado(s) por todos.recomendado(s) por los otros.abondante(s) en la jida’.atacado(s) por los soldados.acusado(s) por suos enemigos.obliviado(s) por el governo.buscado(s) por Interpol.escutado(s) por el congreso.oi’do(s) por el conselio.

 
SUFIXE:

Dacă cuvântul se termină în vocală neaccentuată, dvs. o mutaţi, şi după aceea, se adaugă sufixul. Dacă sufixul adăugat are un asterisc aici, (redundant n.n.) se pune aceasta vocală la sfârşit, dar dacă nu este nici o vocală la sfârşitu, se pune litera e la sfârşit.

capabil să primească acţiunea verbului: (verb de -ar) –able, (verb de -er) –ible, e.g. bevible (potabil).
idee abstractă (formată cu adjectiv): –ida’, e.g. co’modo (comod), comodida’ (comoditate).
idee abstractă (formată cu verb): (verb de -ar) –ansa, (verb de -er) –ensa, e.g. importante (important), importansa (importanţă).
adjectiv activ, format cu verb: (verb de -ar) –ante, (verb de -er) –ente, e.g. caminante (plimbător).
adverb (format cu adjectiv; dacă adjectivul se termină în –o, dvs. trebuie schimba aceasta în –a): –mente, e.g. rapidamente (repede).
capabilitate de a primi acţiunea verbului: (verb de -ar) –ablida’, (verb de -er) –iblida’, e.g. beviblida’ (potabilitate).
timp condiţional: (verb de -ar) –ari’a, (verb de -er) –eri’a, e.g. parlari’a (aş vorbi, ai vorbi, ar vorbi, am vorbi, sau aţi vorbi).
recipient: –ero, e.g. salero (recipient pentru sare).
diminutiv: *-et-, e.g. casa (casă), caseta (casă mică); canson (cântec), cansonete (cântec mic).
ori-: –ciera, e.g. dondeciera (oriunde). Nu se mută vocala la sfârşitul.
fracţie: –ieme, e.g. dos tresiemes (două treimi).
plin de (format cu substantiv): –oso, e.g. ventoso (vântos).
timp viitor: (verb de -ar) –ara’, (verb de -er) –era’, e.g. parlara’ (voi vorbi, vei vorbi, va vorbi, vom vorbi, veţi vorbi, sau vor vorbi).
persoană care face acţiunea verbului obişnuit sau profesional: (verb de -ar) –ador, (verb de -er) –edor, e.g. travaiador (lucrător).
timp imperativ: (verb de -ar) –a, (verb de -er) –e, e.g. corre! (alergă! alergaţi!).
infinitiv: (verb de -ar) –ar, (verb de -er) –er, e.g. parlar (a vorbi).
locuitor sau membru (format cu loc sau cu grup): –ano, e.g. italiano (italian).
rând acţiunii verbului: (verb de -ar) –ata, (verb de -er) –ita, e.g. una caminata (o plimbare).
instrument, dispozitiv, sculă, sau unealtă: (verb de -ar) –adora, (verb de -er) –edora, e.g. lavadora (maşină de spălat).
-ism: –ismo, e.g. capitalismo (capitalism).
-ist: –ista, e.g. comunista (comunist).
fiinţă tinerescă: *-el-, e.g. cane (câine), canele (căţel); gato (pisică), gatelo (pisoi).
limbă (formată principal cu naţiune, cu loc, sau cu cultură): –ese, e.g. el japonese (limba japoneză).
a face (format cu adjectiv): –isar, e.g. oscurisar (a întuneca).
-olog: -o’logo, e.g. antropo’logo (antropolog).
-ologie: -oloji’a, e.g. antropoloji’a (antropologie).
număr ordinal: –e’simo, e.g. el cuatre’simo (al patrulea).
participiu trecut sau adjectiv asemănător: (verb de -ar) –ado, (verb de -er) –ido, e.g. parlado (vorbit).
loc pentru acţiunea verbului: (verb de -ar) –adero, (verb de -er) –edero, e.g. manjadero (sufragerie).
plural: (după o vocală) –s; (după o consoană) –es, e.g. libros (cărţi), cansones (cânteci).
participiu prezent: (verb de -ar) –ando, (verb de -er) –endo, e.g. correndo (alergând).
timp prezent: (verb de -ar) –a, (verb de -er) –e, e.g. prende (iau, iei, ia, luăm, sau luaţi).
timp preterit: (verb de -ar) –o’, (verb de -er) –io’, e.g. prendio’ (luai, luaşi, luă, luarăm, luarăţi, sau luară).
imperfectul trecut: (verb de -ar) –ava, (verb de -er) –eva, e.g. reparava (reparam, reparai, repara, reparaţi, reparau).
persoană sau lucru care primeşte acţiunea verbului: (verb de -ar) –ado, (verb de -er) –ido, e.g. el cosinado (gătitul).
magazin sau prăvălie (format cu marfă): –eri’a, e.g. paneri’a (brutărie).
superlativ (ca „cel mai”): *-i’sim-, e.g. suave (moale), el suavi’sime (cel mai moale).
pom, arbore, tufiş, sau plantă (format cu fruct sau cu legumă): –era, e.g. aranjera (portocal).
afectuos: *-in-, e.g. cane (câine), canine (câine iubit).

PREFIXE:

din nou sau înapoi (format cu verb): re-, e.g. repintar (a vopsi din nou).
anterior (format cu substantiv): ecse-, e.g. ecsepresidente (preşedinte anterior).
a desface (format cu verb): des-, e.g. desconectar (a deconecta).

 
Numerele Cardinale:

0    1   2   3    4      5     6   7    8   9    10     11
sero uno dos tres cuatro sinco sis sete oto nove dies   dies uno
12 20 30 35 40 50 60 dies dos venti trenta trenta sinco cuarenta sincuenta sisenta
70 80 90 100 200 1000 2000 1.000.000 setenta otenta noventa sento dos sento mil dos mil un milion (de)
2.000.000 1.000.000.000 1.000.000.000.000 dos miliones (de) mil miliones (de) un milion de miliones (de)

Conjuncţia i („şi”), nu este folosită în numerele. Virgula („,”) este folosită în fracţiile zecimale, şi se poate folosi un punct pentru a separa mii de milioane, etc., şi ore de minute, etc. Numerele Ordinale:

0-lea     prim, întâi  2-lea     3-lea      4-lea       5-lea
sere'simo une'simo     dose'simo trese'simo cuatre'simo since'simo
6-lea 7-lea 8-lea 9-lea 10-lea 11-lea sise'simo sete'simo ote'simo nove'simo diese'simo dies une'simo
12-lea 20-lea 30-lea 40-lea 50-lea dies dose'simo vente'simo trente'simo cuarente'simo sincuente'simo
60-lea 70-lea 80-lea 90-lea 100-lea sisente'simo setente'simo otente'simo novente'simo sente'simo
200-lea 1000-lea 2000-lea 1.000.000-lea dos sente'simo mile'simo dos mile'simo milione'simo
2.000.000-lea 1.000.000.000-lea 1.000.000.000.000-lea dos milione'simo mil milione'simo un milion de milione'simo

Alternativ, se poate exprima un număr ordinal dacă se foloseşte nu’mero înainte de numărul cardinal; dacă acestea sunt cu substantiv, dvs. le puneţi după substantivul: el libro nu’mero tres (cartea treilea). Fracţiile sunt formate cu sufix –ieme în loc de –e’simo. Substantivul jumătate este meta’, şi sfert este cuarto sau cuatrieme. Adverbul întâiul este primero, şi pe jumătate este adverbul medio.
Zilele Săptămânei, Lunile, şi Anotimpurile:

lunimarţimiercurijoivinerisâmbătăduminică
lunedi’amartedi’amercoledi’ajovedi’avenerdi’asa’badodomingo
ianuariefebruariemarţieapriliemaiiunie
janerofebreromarsoabrilmaiojunio
iulieaugustseptembrieoctombrienoiembriedecembrie
iulioagostoseptembreoctobrenovembredisembre
primăvarăvarătoamnăiarnă
primaveraestivootonioinverno

Se exprimă datele cu numere cardinale: el cuatro de febrero (patru februarie).